Barza

Azi am aflat o chestie interesanta. Cati mm are rinichiul unui bebelus in burta mamei, atatea saptamani are sarcina. Scriu asta aici ca sa nu uit in cazul in care ma va interesa pe viitor.

Sper ca am retinut bine.

Much later edit: la momentul cu pricina, am uitat ca am notat aceasta informatie pretioasa aici. Deci, nu o pot confirma!

Fan Lance Armstrong- omul/ciclistul

„AUSTIN, Texas – August 23rd, 2012 – There comes a point in every man’s life when he has to say, „Enough is enough.” For me, that time is now. I have been dealing with claims that I cheated and had an unfair advantage in winning my seven Tours since 1999. Over the past three years, I have been subjected to a two-year federal criminal investigation followed by Travis Tygart’s unconstitutional witch hunt. The toll this has taken on my family, and my work for our foundation and on me leads me to where I am today – finished with this nonsense.”

…restul gasiti la sursa.

Am de mai mult de 2 ani acelasi wallpaper pe desktop :

 

 

Cu-cu… mai aveti 30 de minute… cu-cu!

Daca la Romanii au talent te uiti si ramai fara vorbe, la Dansez pentru tine nici nu simti nevoia sa comentezi, la Schimb de mame din cauza rasului isteric sau al uimirii totale vorbe nu mai ies, la Master chef de vorbe nu ducem lipsa cand intra in ecran cate un concurent sau chiar chef.

Apare farmacista, cineva se dezlantuie: asta la inceput era asa de ok, acum s-a facut o ditamai scorpia, ii prieste prietenia cu aialalta. Dispare farmacista, apare artista, hop si comentariul : astept sa ii cada palaria in ciorba. Apoi funda si dintr-un colt se aude : c****va; managerul : ce fain gateste asta! ; chef-ul chel : asta nu mai e asa scarbos ca la preselectii, e chiar simpatic; despre Mimi lucruri de bine, Lili ne amuza cu „chef ” la fiecare 2 cuvinte ” nu chef… da chef… am pus apa chef… am emotii chef” si tot asa in fiecare zi de marti trancanim cat e emisiunea de lunga( chiar si depre mancarea gatita).  Pana aseara cand un prieten a scos perla maxima: „asta zici ca e cucu` din ceas, sare peste balustrada si CUCU! CUCU! CUCU!”  Nu intelesesem rostul lui Fodor in aceasta emisiune, dar acum nici nu mai conteaza la ce s-au gandit realizatorii. Rolul de cucu` din ceas este suficient de amuzat, pentru finala asteptam ca la un cucu !  sa sara cu totul de la etaj in euforia anuntarii ultimelor 5 secunde pentru concurenti.

Poftiti la lectii de viata!

Am avut proasta idee de a ma inscrie la un curs si am avut parte de o lectie ciudata despre cum trebuie sa te descurci in viata, despre cum „merg lucrurile”. In fata, profa care formeaza in general studenti si ii transforma in oameni maturi si responsabili, viitori angajati, proprietari de afaceri; in banci, eu si inca 25 de oameni care au pierdut 4 ore din viata lor. Am fost sfatuiti sa ne uitam bine unul la celalalt, sa ne cunoastem, sa legam prietenii :)) pentru ca nu se stie cand avem nevoie sa ne schimbam pasaportul, sa facem ceva tranzactii la banca, sa scoatem ceva de la primarie si putem apela la niste relatii pe care le facem acum (daca aveam norocul chior ca ceilalti participanti sa lucreze in posturi cheie). „Eu nu spun sa va bagati in fata atunci cand la ghiseu este coada, dar daca se poate, daca asa se practica , de ce nu?… daca asa este in societatea noastra…”

O clipa am avut senzatia ca glumeste, dar femeia vorbea foarte serios. Mi-a cazut fata. Nu imi venea sa cred ca un profesor iti poate da genul asta de sfaturi. Ca, sa dai spaga si sa nu ai principii inseamna „sa te descurci in viata” , iar cel mai potrivit sa te invete asta este un profesor universitar. Am intors capul catre prietena mea si pe ea o umflase rasul.

A fost inceputul sfarsitului. Celelalte 2-3 ore pe care le-am mai stat am ras continuu, chiar si cu lacrimi. Exact ca in liceu cand radeam la ore, din nimic, si nu ne mai puteam opri. Orice spunea profa gaseam foarte amuzant. Chestii de genul : „fetele cu toacele”, „un monitor…da, este masculin”, ” este multi studenti care…”, ne-au bagat sub banca. Dupa 4 ore am renuntat, ne-am ridicat si am plecat. In dreptul usii profa ne-a multumit ca am participat la curs. Probabil asta a fost razbunarea ei pentru ca ii stricasem cursul. Recunosc, am fost neserioasa, dar nu m-am putut abtine sa nu rad tot cursul… chiar am incercat. Cred ca nici nu s-a suparat cand a vazut ca la cel de-al doilea curs nu am mai aparut.

Oare la cursul doi ne sfatuia cum sa faci promisiuni si sa nu le respecti sau cum sa te sustragi de la o condamnare de cativa ani de inchisoare?… daca in Romania se poate, de ce nu ? Pe bune?!?!

Cat tine prietenia?

Eu fetita, el baiat… ne cunoastem de o vesnicie. De fapt, am si uitat cum ne-am cunoscut. De-a lungul anilor ne-am plimbat mult, am vorbit mult, chiulea de la ore si ne uitam la TV impreuna, m-a tinut de mana cand mi-a fost rau, m-a tarat pe varf de munte, i-am spus lucruri care incepeau cu „sa nu spui nimanui” si nu a spus. Nu mi-a trecut prin cap sa fim mai mult de atat nicioadata.

Intr-o zi, dupa 16-17 ani,  suna si nu  pot raspunde. Sun inapoi, nu raspunde. Ma suna apoi cu o voce stinsa si ma intreaba ce mai fac. Este in baie si vorbeste incet ca sa nu il auda iubita lui din camera alaturata. Face scandal daca el vorbeste cu alta fata.

Apoi n-a mai sunat…

WOW !!!  Se practica asa ceva? Si daca da, de ce trebuia sa i se intample lui?

Concedii in strainatate cu agentii romanesti

 

Sa spunem ca iti place sa-ti bati joc de tine. Nu conteaza de ce, cum si  unde, e doar un exercitiu de imaginatie.

 Dupa ce ai muncit cateva luni bune crezi ca meriti un concediu si alegi ceva. Nu iti place chiar orice si, in plus, mai trebuie sa te gandesti si la dorintele/nevoile altor persoane ce te vor insoti.

 Incepi…

 Bati orasul cap-coada dupa oferte si cataloage care sa te ajute sa te hotarasti. Te intorci cu bratele pline de cataloage si cu promisiunile unui mail burdusit de oferte… Deschizi mail-ul…NIMIC dupa o saptamana.

Pentru ca, dupa cum spuneam, presupunem ca iti place sa iti bati joc de propria persoana, mai incerci cu turul agentiilor inca o data pentru a cere oferte pentru cateva hoteluri asupra carora te-ai oprit. Promisiuni cu carul, mail-uri… doua.

Cumva, cumva numeri pe degete: are piscina, e pe plaja, are piscina pentru copii, all inclusive, camere dragute, aer conditionat, bar pe plaja, se incadreaza in buget, zbor direct si scurt cu avionul si transfer inclus…. asta e alesul !!!

Ce-ar fi daca, cu doua saptamani inaintea plecarii, ti s-ar inlocui zborul direct cu unul cu o escala de 2 ore?… doar asa ca sa fie interesant.

Decolezi , aterizezi, fugi la terminalul X, decolezi, aterizezi. Intre timp multe de genul: scoate cureaua, baga cureaua, scoate pantofii, pune pantofii. Nu-i asa ca e distractie? Yuhuhu… adrenalina.

Pentru a mai condimenta putin jocul, cei insarcinati cu transferul tau la hotel nu vor sa te ia in bus pentru ca nu esti pe lista lor. Dar esti descurcaret, insisti, si cu un telefon se rezolva treaba.

Hmmmm, ce poti sa mai nascocesti pentru ca imi pare ca nu te chinui destul??

Aaaaa, am gasit. Ajungi la hotel si afli ca nu ai rezervare, desi ai in mana un voucher care spune ca rezervarea ta e ok. Ti se ofera un aparatament in schimbul camerelor rezervate de tine, dar DE MAINE. Superrrr. In seara asta vei face nani cu delfinii in larg.

Pentru ca este periculos sa dormi in pluta si totusi ai platit pentru un pat, agentia iti face o favoare si iti muta cazarea la un alt hotel, pardon resort, care are un mic defect, neimportant: E IN MIJLOCUL PADURII LA 1 KM DE PLAJA. Dupa cum spuneam: mic si neimportant.

Si pentru ca iti plac facturile mari la telefon dai si cateva telefoane in roaming, in neroming, interspatial… degeaba, vorbesti singur. Pe bune, chiar nu vrei sa intelegi ca ti se face o favoare aici ? Tu platisei hotel si ei iti ofera ditamai resort-ul. Esti luat si la misto ca nu vezi avantajele evidente ale acestei schimbari de ultima ora: daca pui numai cei 28 de km in 7 zile catre si de la plaja, si tot esti castigat la capitolul sanatate.

Scenarista mica de concedii horror, ce sunt! Huahahaha huahaha huahaha !!!

Pe final mai bagam o mica greseala ”neintentionata” a celor cu transferul care te debarca la un alt terminal al aeroportului si mai depui un mic efort sa platesti un taxi sa te mute.

Mai incape si un avion al carui motor dreapta nu porneste chiar la decolare? Asa, ca de final.

 

Daca nu ai atata imaginatie diabolica nu e nicio problema, nici eu nu aveam. Trebuie doar sa iti faci curaj si sa platesti un concediu la Perfect Tour si vei simti pe pielea ta cateva dintre cele de mai sus.

 

Am trimis acest scenariu, dar nu chiar asa de stilizat, si celor de la Perfect Tour. Am niste emotii, asteptarea ma omoara… Ce parere vor avea oare?

 

 

 

 

Monopoly la scara mare

Nu pot sa-mi dau seama daca imi place poza asta sau nu.  Ideea de a sta intr-una din casele acestea nu prea ma incanta. Par mai degraba casele unor robotei decat ale unor oameni.

… si totusi nu pot sa-mi iau ochii de la ea.

Cu chilotii-n ochi

De cativa ani am observat ceva ce nu cred ca este chiar ok, si, conform noului obicei de a tuna si fulgera pe blog, am zis ca e momentul sa ştie lumea toata : imi este scarba de babele si grasele cu pantaloni albi transparenti. Mai exact spus, imi este scarba sa le tot vad chilotii si curul doamnelor trecute de varsta la care inca mai atrageau privirea unui bărbat (fie el de varsta a enşpea) şi domnişoarelor cu gabarit depăsit, care nu ar atrage decat privirile unor canibali.

Ieşi la plimbare, e cald şi bine, te opreşti la o terasă să iţi potoleşti setea, iţi arunci privirea in jur si vezi CATASTROFA: ditamai curul diform si plin de celulita (de găuri, de fapt) strapuns de o pereche de chiloţi ce par stranşi in menghină. Peste scarboşenie, trasă o foiţă apoape inexistenta de material, neaparat alb.

Ai 60 de ani, te trezeşti dimineaţa, te dor oasele şi abia cobori din pat. Târi şlapii din picioare pâna la bucatărie, hap pe gat pastilele cu o gura de apă sfinţită şi fuga la dulap sa tragi peste chiloţii gogoşar bunătate de pantaloni mega albi. De remarcat este faptul că acestia sunt calcaţi la dungă, nu care cumva sa comenteze o vecina că eşti neîngrijită. Ce contează ca ţi se văd dedesubturile si ţi-a cazut fundul la genunchi?   Oare aşa fac mămăiţele  inainte sa iasă din casă?

Îţi place mancarea, iar lucrul ăsta se vede bine pe cantar. Ai vrea sa ieşi la o plimbare şi deschizi dulapul să evaluezi arsenalul de agăţat. Hmmmm, blugii din liceu… pică pe motiv de elasticitate insuficientă, rochiţa de litoral… pică pe motiv de lejeritate excesiva şi asemănare a miuzetei cu un balonaş, pantalonii de trening… pică pe motiv de nepotrivire cu scopul plimbării. Si uite aşa rămân doar ei, iegării albi cu elasticitate suficientă, redare exactă a formelor si in acord perfect cu scopul plimbării… ce mai, sunt perfecţi, oferă câte puţin din tot ce are mai bun miuzet de etalat. Rămâne să mai ataşeze o pereche de chiloţi minusculi şi succesul e garantat. Oare aşa gandeşte o balenă inainte să se reverse in ochii mei?

E absolut normal sa casc ochii atunci cand o vad, am impresia ca nu reuşesc să o cuprind cu privirea.

Pantofii albi de dupa nunta

Pentru ca ma preocupa de multa vreme am zis ca e timpul sa arunc pisica in ograda altora, sa mai miaune si pe la ei. URASC PANTOFII ALBI DE MIREASA …

Nu-s complet nebuna, am si motive.

Cand o viitoare mireasa isi cumpara pantofi se gandeste sa isi ia unii comozi, nu neaparat frumosi… ca doar rochia-i lunga, cine vede ? Nu le dau dreptate, dar ma zbat sa inteleg. Desi in timpul nuntii mereu se intampla cate ceva ce necesita ridicatul poalelor in crestet (aproape),  si mireasa HOP! cu babaciunii la vedere… dar comozi, de altfel.

Partea hidoasa apare dupa nunta proprie cand, bineinteles, urmeaza ploaia de alte nunti din obligatie si monstrii ies din cutie. Ei, pantofii albi de mireasa, mereu insotesc o rochie neagra, rosie, verde, galbena, roz-bombon cu pistrui, etc.,  lunga sau scurta. Practic, la o nunta, distingi o doamna proaspat maritata dupa hidoseniile albe din picioare…sau cel mult, o doamna maritata in ultimii 5 ani, dar care pastreaza f f f bine incaltamintea… sau, o doamna maritata in ultimii 10 ani care nu prea e scoasa de sot la lumina zilei.

Haideti, sunt sigura ca ii stiti: albi, toc conic ingrozitor si deloc inalti, cu aspect general butucanos (posibil decupati in fata cat sa iasa degetul mare si inca unul pe langa, si sa atarne pe asfalt).

Si, ca un facut, daca sunt la o nunta si o duduita are asa ceva in picioare , toata nunta nu imi pot lua ochii de la ei. La toaleta… hop pantofii, ma duc la dans…hop pantofii, ies la aer…si pantofiiiiii.

Numerar

Pe la pranz, zilele trecute stateam intr-o parcare cu niste prieteni  si mancam portocale, in timp ce-mi incalzeam oasele la soare. Pana sa para ciudat spun ca totul se intampla intr-un context ce dadea inteles faptelor noastre.

Vine un pui de tiganel (si nu, nu sunt rasista , doar ca nu sufar tiganii atunci cand ii vad cersind…imi plac atunci cand muncesc) si cere “cinci mii”. Era mic, zgribulit si  murdar….. mi-a fost mila de el, dar din principiu nu dau bani la cersatori. Cineva il trimite la plimbare si acesta pleaca fara sa comenteze… Da o tura de parcare, apoi se intoarce si incepe iar “dai cinci miiiiiii?”. Ii intind cateva felii de portocala si il intreb daca le vrea…se uita la mine senin si imi raspunde foarte degajat “NU” ……………………………………………………………………………………………………………………

Prima mea reactie : P O F T I M  !!?!!?!!?!!

Si cum ramasesem eu muta de uimire prin minte imi trecea  :  hmmmm…daca il  dau cu capul de masina, ma ajuta faptul ca nu e prea inalt  si astfel nu sparg geamul (nu de alta ,dar nu era masina mea)…probabil o sa se zgarie portiera putin, dar nu-i bai.

Cand mi-am revenit in simtiri mi-am dat seama de ce nu vroia saracul copil portocala. Cum am putut sa nu ma gandesc la asta??? Probabil mancase de dimineata prosciutto con melone, tartine cu somon si branzeturi fine, iar eu ii stricam fasonul cu o amarata de portocala , plus ca ii mai  provoca si aciditate la stomac .

Am observat ca este un trend de cativa ani in sensul asta , adica cersatorii vor doar bani.

Oare pentru ca  banca nu accepta depuneri in bocanci purtati, fuste fara fermoar, caserole cu ciorba sau portocale…ci doar numerar ?