Prima oara cand am donat sange

Nu stiu daca m-ar fi convins o astfel de poza. Sau poate ca m-ar fi convins, insa nu incat sa ma si   duc sa donez sange din proprie initiativa. Cumva, nu ai nicioadata timp de asta, amani pentru saptamana viitoare, luna viitoare, s.a.m.d.

Insa, atunci cand cineva apropiat are nevoie de sange, uiti scuzele tampite de pana atunci, te mobilizezi si te duci. Asa am ajuns eu la Centrul de transfuzie sangvina . In schimbul cartii de identitate am primit un bon de ordine si un chestionar. Cat am completat chestionarul, o angajata  m-a verificat  in baza de date a bolnavilor de diverse-ce-nu-se-incadreaza-in-statutul-de-donator. Apoi, intr-un cabinet mi-au luat tensiunea, timp in care m-au rugat sa nu vorbesc. Stiam ca nu trebuie sa vorbesc tocmai ca sa nu influentez rezultatul, insa in timp ce tensiometrul mergea o d-na m-a intepat in deget ca sa imi verifice grupa sanguina. Nu imi e frica de ace, nu m-am speriat, insa am avut 94 de batai ale inimii.

Va este frica ? … zic : nu . -Hmmm, va bate inima cam repede, continua ea.

Pai eu nu am voie sa vorbesc, dar ea are voie sa ma injunghie ?! Cat de insensibil sa fii ca sa nu te deranjeze ca te inteapa, te strange de deget si iti intinde sangele pe niste bucati de sticla?!

M-a cantarit, am semnat intr-un registru, nu stiu ce, ca nu am citit si dupa 20 de minute m-au chemat in sala. In aprox 10 minute mi-au scos 450 ml de sange plus doua eprubete pentru analize si cam asta a fost toata aventura. Mi-au dat un pahar de calciu efervescent si mi-au recomandat sa merg acasa sa ma odihnesc,  sa beau multe lichide, dar nu alcool.  Am primit in schimbul prestatiei mele 7 tichete de masa  si respect de sine. Pentru cine are nevoie, se mai acorda : reducere 50% la ceva legat de transportul in comun si o adeverinta pentru a fi scutit la lucru in ziua respectiva .

Recomand celor care doneaza sa ia sfatul cu odihnitul dupa, in serios. Eu nu am facut-o si era sa imi rup gatul pe niste scari alergand cand in sus cand in jos. Am fost toata ziua ametita rau si nici a doua zi nu imi revenisem complet.

Ceea ce tot amanam din lipsa de timp/etc/etc, a durat de fapt o ora si jumatate, cu tot cu drumul de la si catre serviciu.

Nu am povestit pentru a indemna la asa ceva,  fiecare face ce vrea (unii au frica de ace, pentru altii sangele e prea personal ca sa il doneze, altii – ca si mine -au aroganta sa creada ca sunt prea ocupati ).  Am povestit pentru cei ce sunt interesati sa doneze si nu stiu cum decurge toata treaba. Mai este important de stiut si ca este nevoie de o pauza de 90 de zile pana la o viitoare donare.

Pentru toti cei care au donat  FELICITARI !

De poofix Publicat în RO

O tura prin Parcul National Cozia

Traseul a fost ales de oameni ai locului astfel : Mănăstirea Stânişoara (720m) – Muchia Vladesei-Durduc (1568m)- Vf. Cozia (1668m). Diferenţă de nivel 948 m. Timp de mers 4-5 ore. Marcaj : bandă albastră.

A fost interesant. Dupa primele 20 de minute vedeam negru in fata ochilor, apoi, incet-incet am reusit sa ma adaptez traseului destul de greu (zic eu). Nu mai fusesem intr-un parc national si nu stiam daca voi vedea ce-l deosebeste de o padure normala. Din cauza faptului ca nu este permisa taierea copacilor, padurea este deasa, arbori doborati de vreme sunt la tot pasul, am vazut radacini mari (imense chiar). Pentru ca nu se fac gratare, pe jos este plin de crengi uscate. Este frumos, pare neatins. In functie de altitudine sunt arbori diferiti. De cand incepi sa urci pana aproape de varf sunt fagi si goruni, iar sus sunt molizi. Aflasem asta pe traseu, imaginati-va ce vesela eram cand am dat de molizi. 🙂

Am coborat pe acelasi traseu, o ora si jumatate. Le pusesem gand rau unor rugi langa Manastirea Stanisoara si o ora nu ne-am oprit din mancat mure. Yammmmy. Astazi ma chinuie o febra musculara la coapse si la fund, am picioarele si mainile zgariate de rugi, dar sunt multumita ca am vazut niste locuri f f f  frumoase, alaturi de niste oameni la fel de frumosi. Pozele sunt facute cu telefonul; de lene, nu a carat nimeni aparatul. Eu, una, abia mi-am carat bocancii  :))

Azi un ou, maine un bou… Ieri, un caine?

Cum de o luna tot astept sa ninga pe partii (numai pe partii), tot verific pe Jurnalul National camerele web. Sunt cateva vesti bune, dar in alte zone ale tarii…. mai am ceva rabdare.  La camera de la Arieseni a lasat cineva un mesaj pentru un nebun (i-as spune altfel, dar…) care I-A FURAT CAINELE. Sunt curioasa cine e atat de imbecil (na c-am zis-o!) sa fure un caine si de ce ar face asta. Mesajul este acesta :  
 
„Nelu Gane
Stimati iubitori de natura (si animale), ma bucur ca v-a placut la Arieseni, dar nu ma prea bucur ca v-a placut si cainele meu (un Boxer de 2 ani si raspunde la numele Pufy) , care de prietenos ce e , a sarit singur in masina unuia dintre voi si nu a mai vrut sa se dea jos !? Acum, asta fiind starea de fapt, spune-mi macar cum s-a acomodat in noul lui camin . Multumesc ca imi intelegi ingrijorarea si imi vei da vesti bune .”
 
Am citit de cateva ori pentru ca initial am crezut ca este o gluma, dar inteleg ca nu este. Mai este cineva socat de faptul ca exista oameni care fura cainele altora?
… si totusi, nu este un ghem de blana ca sa spui ca te-ai indragostit iremediabil si furandu-l, te tratezi. Cainele are 2 ani- e ditamai dulaul. Nu i-o fi fost frica sa-l fure? Nu l-o fi muscat?- (chiar daca se numeste Pufy, nu e chiar chihuahua, e boxer)
Cine fura un membru al familiei in prag de Craciun????
De poofix Publicat în RO

Clinici private cu spagari

 

 

Sunt asa de nervoasa pe o ipocrita ca imi vine sa explodez.

 

Anul acesta m-am hotarat sa imi fac un abonament la o clinica medicala privata. Mi s-a parut o idée buna. Mi-am facut ceva calcule si dadeau cu plus, desi nu sunt genul care sa apeleze din prima la medic atunci cand se simte rau.

De curand s-a ivit si ocazia sa beneficiez de serviciile medicale platite, cand am avut niste dureri ciudate in piept, in spate  si imi amortea mana stanga. La programare apare o tanti mai zgubi asa, numai a medic nu arata, dar mi-am zis ca este o noua generatie de medici , mai relaxati, mai putin protocolari, mai prietenosi, ca , deh, nu mai lucreaza in spitale de stat.

Ii explic scurt femeii ce si cum , apoi incepe sa vorbeasca ea…si sa vorbeasca… si iar sa vorbeasca, pana am aflat de parinti, de prieteni, de luna de pe cer. In afara faptului ca m-a incarcat inutil cu povestile despre ea, eram multumita de consultatie si de faptul ca si-a respectat ora pentru consultatie.

Pentru ca, printre picaturi, am mai vorbit si despre problema mea, am fost trimisa la radiologie:

“Stiti , clinica inca nu a deschis sectia de radiologie  si va trimitem in alta parte”.

Asa am aflat ca, pentru sectiile ce nu le au inca deschise , clinica colaboreaza cu o alta , astfel pacientii pot beneficia de serviciile promise in abonamentele pe care le platesc lunar.

Bun…Ma intorc cu radiografia …alta programare, aceeasi tanti , alte povesti, mai multe povesti , si intr-un final TRATAMENTUL.

“Mda… radiografia arata aplatizarea lordozei cervicale fiziologice, ingustarea spatiului intervertebral …” bla, bla, bla…

A concluzionat ca stau prea mult la birou si am nevoie de kinetoterapie pentru a-mi recupera spatiul pierdut si a-mi corecta coloana vertebrala.

Mi-a recomandat anti-inflamatoare si …un prieten… de-al ei , bineinteles.

Mi-a dat un numar de telefon si mi-a spus ca este al unui prieten kinetoterapeut, profesor de sport, caruia sa ii spun ca vin din partea ei.

 

Din cauza durerilor infioratoare de spate, nici nu am stat pe ganduri , am sunat si i-am cerut omului o intalnire, sa discutam.

Ne-am intalnit in fata unei maghernite (careia el ii spunea clinica), aflata in fundul unei curti cu hale dezafectate. Mi-a pierit optimismul cand l-am vazut pe om. Poate ca sunt eu prea pretentioasa, dar un tip gen manelodependent-smekeras-baietas de cartier, d`ala de-si suge gingiile,  sigur nu inspira incredere nimanui. Descuie si  intram… o receptie si o camera cu ceva fieratanii in paragina. Pai daca aia era clinica, atelierul lu` bunica-miu de la tara era laborator.

Oricum, ii spun ca m-a trimis icsuleasca , el se uita pierdut pe radiografie (nu vreau sa fiu rea, dar mi s-a parut ca il depaseste problema, mai ales ca a inceput sa spuna ceva de vertebrele 2 si 3, cand eu aveam o problema intre 5 si 6) si imi spune ca am nevoie de cateva sapt de kineto a 30 lei sedinta.

Imi fac o socoteala simpla…o luna (am zis eu)…700 lei . Hahahahahahaha

Fara bon, cu aparatura din evul mediu , manelodependentul si d-na doctor se pusesera pe facut bacsisuri. Sau sa inteleg ca tipul era asa de bun in ce facea incat isi merita recomandarea si banii. Siiiiiiiguuurr…

Azi , am aflat ca terapia trebuia sa o fac, la recomandarea d-nei doctor, gratuit la o clinica partenera, in cadrul abonamentului pe care il am, si m-am pus pe injurat. Si am zis…si de ma-sa , si de ea, si de toti prietenii de care imi povestise, si de clinica ce o plateste ca sa imi “fure” bani din buzunar. Consider ca este o ipocrita  pentru ca ,  desi are o atitudine de medic modernist si deloc scortos, are apucaturi de medic de spital de stat, spagar. 

 

Oricum, era prea tarziu, eu deja incepusem kinetoterapia intr-un centru de fizioterapie privat (conta cost, bineinteles), unde am beneficiat de o reducere de 50% la tratament, pentru ca sunt asigurata la casa nationala de sanatate, si  unde (cu bon fiscal) sedinta de kineto este 20 lei (10 lei cu reducerea de 50 %).

 (O sa scriu zilele urmatoare despre centrul acesta pentru ca este extraordinar)

 Si-s furioasa, si-mi vine iar sa spun cu beep beep beep despre tara mea de rahat, in care platesc in doua parti pentru servicii medicale prestate de aceeasi medici. Vreau o serie de medici la stat si altii la clinicile private, nu ipocriti care dimineata iti dau cu sutul in spitatul de stat , iar seara iti zambesc la clinici private. Nu mai vreau aere de superioritate, de parca-s  o rasa superioara, vreau profesionalism , coloana vertebrala si bun simt. Haideti ca se poate, putin efort !

 

 

 

 

Sighisoara

Pentru ca acum doua saptamani , intr-o zi, a fost vara, am hotarat sa vedem Sighisoara. Nu era prima data cand vedeam Sighisoara, dar e la fel de fain de fiecare data. Am plecat sambata dimineata si pe drum un soare bun mi-a incalzit oasele si mi-a facut pofta de somn…exact ca atunci cand mergi iarna la bunici si pe la pranz te asezi langa soba, iar caldura iti inmoaie pleoapele.

Am ajuns si am luat-o la mers piano, dar nu ai cum altfel, pentru ca la orice pas am cascat gura…ba la o pictura, la un felinar, la o statuie, o poarta, o tiganca ce a furat poseta unei femei si dusa a fost pe stradutele inguste si intortocheate (asta e noua…pana acum parca se fura din genti , nu genti cu totul…hmmm) sau la o casa deosebita.

Ne-am plimbat pe stradutele inguste , linistite si curate, am urcat in Turnul cu ceas, apoi 178 trepte pe Scara scolarilor pana la Biserica din deal, am dat roata Bisericii catolice si ne-a luat frigul la umbra pe langa zidurile cetatii.

Cand ne-a luat foamea ne-am asezat pe terasa unui restaurant unde am mancat foarte bine si bun , si unde, am lenevit cam doua ore ranjind la soare.

Imi place linistea orasului si am hotarat ca mi-ar placea sa locuiesc in mansarda unei casute din cetate, dar imi place si zarva din timpul festivalului de arta medievala.

A fost o zi excelenta , in care ne-am rupt de agitatie si claxoane , termene pentru lucrari, degete ridicate, urlete si mai stiu eu ce porcarii care ne fac riduri inainte de vreme.

Recomandare:  Nu stiu numele terasei (dar cred ca e cea mai populata din Cetatea Sighisoarei asa ca o reperati usor pe partea dreapta cum urcati spre Turnul cu ceas), dar are cel mai bun tiramisu, cu mascarpone inauntru si cacao deasupra…cu tot ce ii trebuie sa iasa adevarat si sa nu regreti ca l-ai comandat si ti-a plouat in gura asteptandu-l, chiar daca sunteti in plin razboi impotriva zaharului.

De poofix Publicat în RO