Alerg mai bine in vis

E sambata dimineata si abia respir. Imi propusesem de ieri seara sa ma trezesc devreme si sa alerg putin. Chiar am si visat cu ochii deschisi ce fain si usor voi inconjura cateva blocuri. Astfel, cu moralul ridicat, m-am pus la somn.
Dimineata devreme, chef maxim, sar in haine, imi iau ipodu’ si fuga afara…am luat liftul, deci am inceput triumfator. 20 de minute mai tarziu am ajuns acasa vazand negru si din ce in ce mai ingust. Alte 20 de minute am privit in gol intinsa pe canapea incercand sa-mi reglez respiratia. Sigur o sa am maine o febra musculara cat toate zilele…m-am babificat.
Alergarea nu e pentru toata lumea… dar nu renunt. Daca luni ma mai ajuta picioarele o iau de la capat. 🙂 duminica e liber de la Stat.

Anunțuri

Introduceti SIM

Luni dimineata, telefonul inchis. Il deschid, pin, ok…”introduceti cartela sim”. Hmmmm… din nou : inchid, deschid, pin, ok…”introduceti cartela sim”.  A treia oara la fel plus scot sim, bag sim. Treaba era clara, nu eram eu adormita cat era de tembel telefonul.  Dau fuga la firma portocalie cu telefonul in brate, mai ceva ca la medic. Dupa aproximativ 15 secunde de diagnosticat vine si concluzia „ati pierdut toate numerele de telefon, s-a prajit sim-ul„.  Incerc sa ii explic faptul ca nu am facut nimic deosebit cu telefonul/sim-ul (gen: sarit cu coarda elastica,  pus in baie de ulei,  trecut cu tancul peste el, bagat in masina de spalat, turnat ciocolata peste el, etc).  Degeaba, acelasi diagnostic si un ” de acum salvati numerele pe telefon, nu pe sim„.  Hai nu zau, ce destept esti tu! si de ce ma rog sa fac asta?! pentru ca aveti sim-uri de kkt?! –  ” Nu stim exact de ce se intampla asta” mi-a zis.

Au trecut de atunci doua saptamani. Fiind vorba de telefonul de la munca va imaginati distractia ce precede orice intentie de a suna pe cineva. ” cum il chema?…aaa, Bogdan”… contacte, litera B, GOL!!!!!! … si o injuratura printre dinti.

Fan Lance Armstrong- omul/ciclistul

„AUSTIN, Texas – August 23rd, 2012 – There comes a point in every man’s life when he has to say, „Enough is enough.” For me, that time is now. I have been dealing with claims that I cheated and had an unfair advantage in winning my seven Tours since 1999. Over the past three years, I have been subjected to a two-year federal criminal investigation followed by Travis Tygart’s unconstitutional witch hunt. The toll this has taken on my family, and my work for our foundation and on me leads me to where I am today – finished with this nonsense.”

…restul gasiti la sursa.

Am de mai mult de 2 ani acelasi wallpaper pe desktop :

 

 

O tura prin Parcul National Cozia

Traseul a fost ales de oameni ai locului astfel : Mănăstirea Stânişoara (720m) – Muchia Vladesei-Durduc (1568m)- Vf. Cozia (1668m). Diferenţă de nivel 948 m. Timp de mers 4-5 ore. Marcaj : bandă albastră.

A fost interesant. Dupa primele 20 de minute vedeam negru in fata ochilor, apoi, incet-incet am reusit sa ma adaptez traseului destul de greu (zic eu). Nu mai fusesem intr-un parc national si nu stiam daca voi vedea ce-l deosebeste de o padure normala. Din cauza faptului ca nu este permisa taierea copacilor, padurea este deasa, arbori doborati de vreme sunt la tot pasul, am vazut radacini mari (imense chiar). Pentru ca nu se fac gratare, pe jos este plin de crengi uscate. Este frumos, pare neatins. In functie de altitudine sunt arbori diferiti. De cand incepi sa urci pana aproape de varf sunt fagi si goruni, iar sus sunt molizi. Aflasem asta pe traseu, imaginati-va ce vesela eram cand am dat de molizi. 🙂

Am coborat pe acelasi traseu, o ora si jumatate. Le pusesem gand rau unor rugi langa Manastirea Stanisoara si o ora nu ne-am oprit din mancat mure. Yammmmy. Astazi ma chinuie o febra musculara la coapse si la fund, am picioarele si mainile zgariate de rugi, dar sunt multumita ca am vazut niste locuri f f f  frumoase, alaturi de niste oameni la fel de frumosi. Pozele sunt facute cu telefonul; de lene, nu a carat nimeni aparatul. Eu, una, abia mi-am carat bocancii  :))

Salzburg – o surpriza

Salzburg a fost ales sa faca parte din traseul din acest concediu, mai mult, din motive organizatorice. Se strangeau prea multi km de parcurs intr-o zi si Salzburg era cumva in drum. Cazarea a fost scumpa si nasoala, dar orasul a compensat pe deplin. Desi dupa atatea zile de citit harti ai spune ca eram antrenati, ne-a fost destul de greu sa gasim casa natala a lui Motzart. Cred ca era prea in centru, prea la vedere. Am pus o poza mai jos pentru a se vedea cat de usor era 🙂

Surpriza a constituit-o cetatea Hohensalzburg. Ne asteptam sa fie deschise 3-4 camere pentru vizitatori si in rest sa te plimbi pe holuri. Aici nu este asa, vizitezi foarte mult, in timp ce asculti prezentarea fiecarei camere vizitate, inregistrate pe un dispozitiv pe care il primeste fiecare la intrare.

 

 

 

 

 

 

Inima Tirolului, vara

In general, oamenii au vazut Innsbruckul iarna. Eu inca nu am avut aceasta ocazie, am ajuns in iulie. Schiurile si placile erau ascunse, in schimb era invazie de biciclete. Este orasul in care, fie vara sau iarna, ai cate ceva de facut. Pun putine poze, urmand (sper) sa fac update cand ajung si iarna. 🙂

 

 

 

 

Berna

Berna este o capitala atipica. Ca sa ne intelegem mai bine, este ca si cand Brasovul ar fi capitala Romaniei. Nu stiu daca m-am facut inteleasa, poate pozele explica mai bine: